inca

Povestile cu care am crescut sunt inca aici. E ciudat cum toti traim deghizati. Imi amintesc perfect cum ma simteam. Si tu iti amintesti. Suntem toti, pana la ultimul, niste copii deghizati. Sistemul ne transforma in niste carcase in care inca se aud rasete, inca mai astepti un indemn care sa te faca sa iti scoti cravata, sa iti desfaci sacoul, sa descaleci de pe tocuri.

Ne prefacem, zi de zi, ca nu mai suntem copii si asta duce la uitare. O uitare de sine, de esenta, de tot ceea ce e adevarat in noi. Nu ne mai jucam, suntem prea mari, dar totul este de fapt o joaca. Ne jucam de-a viata si asta ne consuma. Ne pierdem sufletul prin ziare, televizoare, stiri despre rau si urat, stiri care nu facaltceva decat sa ne arunce mai mult in gri.

Nu uita culorile, nu uita joaca, nu uita de tine prin mormane de hartii. Nu uita de iubire, nu uita de carti, de film bun, de arta, teatru, dans, de cele ce inca iti spun povesti frumoase.

voal, matase si perne

cateodata simt ca sunt in mine mii de manute de copil care imi pun mainile la ochi, la gura, la urechi. copii care vor sa lupte cu un scut de manute impotriva valurilor de rautati si fals si uraciune. ma simt ca un ghemotoc cateodata. o singura papiota uitata in sertar, cu ganduri strans nedesfacute. am infipte ace inautru uneori si ma desir de-o fusta insa totul comploteaza cu manutele. sunt atent vegheata si ca un arici ma intorc in carapacea mea, departe de rau, de fals si uraciune. acolo inautru e mereu lumina, e mereu curat, acolo susura izvoare si toate canta. acolo sunt eu. nu exista voci, doar chipuri luminoase si adiere proaspata de suflet. acolo totul este puf si totul gadila in centrul meu. voal, matase si pene. picaturi de ploaie in palma ca balerini de gelatina. inchide ochii. imagineaza-ti o nuca si plimba-te prin crapaturile mintii ei. descult. in tacere. vreau sa te vezi pe tine gol, atingand usor punti de lumina peste ape, esti o particula plutitoare fara inceput, fara sfarsit. esti infinit. iti atingi fata, parul, simti ca esti aproape transparent. nu mai existi decat prin valurile pe care le lasi in aer ca o impresie. abandoneaza-te. redu ceea ce esti la o impresie. la o atingere. un strop. un balerin de gelatina in palma mea.

sa fierb o suma de cuvinte printre alte spaghete de nume in sir indian cu condimente, cu ghimbir si coriandru, sa iti usture varful limbii ca un tais de aripa de fluture.
sa scriu pe strada, in asfalt, pe limbi de ceas, pe caramizi, in cladiri, in zumzete, in sticla, pe iris, sa scriu in jurul genelor, sub o streasina, sa ma fac arc, budinca, murmur.
vreau doua vieti.

sinucigasii

nu am scris pana acum despre Sinucigasul lui Felix Alexa cu Puric pentru ca mi s-a parut prea apasator pentru a-l imprima in cuvinte rotunde sau ascutite. un spectacol excelent. totul conspira pentru a te aduce in clima personajului. simti, vibrezi. Puric joaca perfect. el e!
astazi am vazut Sinucigasul lui Malaele cu Malaele. nu pot sa compar. sunt diametral opuse si vazand intai piesa din 2009, cea a lui Malaele este incetosata, prea clasica, prea in chenar. ciudat cum muzica lipseste total si cat de mult conteaza. regia lui Felix Alexa este nu mai potrivita ci mai ametitoare, presanta, te simti constant in menghina iar momentele comice sunt intr-adevar comice. ciudat. scenografia minimalista la Malaele nu ajuta, nu subliniaza jocul si simti ca vrei mai mult, astepti mai mult, pentru ca ai vazut alternativa.
textul este foarte diferit. si textul da 70% din senzatie, din ceea ce te copleseste. prea clasi c daca exista prea clasicul. Malaele o fi vazut piesa lui Felix Alexa? in plus, Puric traieste realitatea piesei, il simti si zbuciumul lui te afecteaza si il simti pe piele, in ochi, in cap. jocul lui Malaele este cumva la foc mic cu anumite zvacniri si nu te prinde, nu te simti martor, te simti doar spectator. nu uiti ca esti in fata unei scene si stii ca nu poti interveni. la Puric iti vine sa tipi, sa faci ceva pentru el. simti mila, sila, nebunie, tristete, disperare. muzica te innebuneste si te alina. un spectator chiar a spus, in timpul spectacolului "asa e!", uitand unde se afla.
acolo s-a petrecut o intalnire. noi cu ei, ei cu noi, noi cu noi. si ceea ce vezi in oglinda uneori te sperie.
poate pana la urma, viata merita traita. mai ales cand moartea nu iti iese.

send your wishes

tender care of psychic representatives
indulge in sour prescriptions
inner murders of your self
begin to change begin to change
inside the trap of souls
it's all a bargain
send goodbye kisses on velvet pillows
of undressed thoughts
sip the sour bark
grow trees upside your mind
painting laughter on broken windows
of transparent lies
it's criminal
so self absorbed
the present tense distress
climb chewing gum ladders of oblivion
I'll throw you a hand
just grab my middle finger
suck the venom in your eyes
the wishing well collapse
inside, the pieces fall like broken trust
human power
so useless your heart is tubeless
act like sponges through indifference
dry your eyes through skin conversions
of your touch

a fost

while u had ur eyes closed they killed while u ignored they took action while u chose to turn around they went on doing things u hate while u covered ur motuh they screamed louder while u ran away they kept growing in numbers while u thought u were alone they thought they rule society while u had ur corner they controlled ur universe while u finally spoke it was too late.

astazi mi-au otravit un pui de catel. pentu ca pot.

ofer patru pui de catel de 2 luni, toate fetite, sterilizarea se face optional, gratuit. ajutati-ma sa-i salvez!

saladin

Something I can and I cant' do, something I want and I don't.
se pune un semn de intrebare intre mine si visele facute sul. oare ce visez chiar palpaie in mine permanent si cand adorm pocnesc artificii? de ce cand ma trezesc imi amintesc si simt cum visul imi atarna de un colt al mintii si imi preseaza tamplele si ma zgarie pana cand ziua pare ca un vis nu poate fi doar un vis?
unele sunt obositoare. e greu sa dai ochii cu tine insati si sa incerci sa nu spargi oglinda. totusi nu o spargi pentru ca in vis nu esti tu cu totul, e umbra ta care ziua iti sopteste in ureche.
in vis pot sa fac orice oricum oriunde desi azi noapte casa de pe plaja s-a rasturnat intr-o parte...nu aveai cheile din Bucuresti. nu s-a intamplat nimic. pe undeva isi face loc realitatea. din pacate. dar si realitatea poate fi...remediata. somn usor? e un somn greu de cernut in fiecare dimineata. e exact cum trebuie.

cicadam

si atunci limbile ca doua andrele au inceput sa il intepe sa il raneasca si ochii au inceput sa ii curga in valuri de sireturi lungi lungi sa ii aminteasca de azi si de maine cum totul s-a deschis cand in el s-a inchis un univers de spirale de lumina se vede prin rotocoalele ei de fum dar atarna de o limba de ceas ca spanzurat si tot ea a scris ultimul rand din el, tot ea a aruncat un musuroi de cuvinte cum ca totul s-a schimbat ca lupul nu mai e lup si blana e narav si punte s-a facut intre doua raze de soare privesti de acolo de sus zatul de cafea unde vrei sa trasez linii ale destinului nostru? mereu a crezut ca palma lui era neteda si ca ploaia asapat in mine caverne rauri poduri peste minciuni sa nu le vezi, sa uiti, sa o uiti ba! crezi ca acum e doar o litera din alfabetul mintii tale cand creierul ia foc si se cerne cenusa de catifea de gand nu scuipa pe jos! nu arunca pe jos nicio parte din tine iti va folosi si candva cerul se va deschide si tu te vei inghiti te vei inghiti nu iti cer sa imi dai astazi niciun raspuns asculta-ma, nu, tu esti tu astazi dar maine odata ce voi gasi urme de tine prin odaia ochilor mei ma voi spala de miciuni, de cerneala de scrisori pictate cu sange si apa a motii subite nu stiai ca noi nu am fost?

ummmm

Comedia norilor? nuuu Lectia? daaaa

dupa ce am vazut Molto gran' impresione, acea "soarea" la teatru am crezut ca gata, am pierdut destul timpul cu ceva scurt, comic dar nesubstantial si cu miros de naftalina. nu, nu, naftalina a ramas! ok, am zis, vedem ceva clasic dupa destule piese contemporane.
la TNB a aparut Comedia norilor DUPA Aristofan. daca era dupa Aristofan, aceasta piesa nu s-ar fi pus niciodata in scena asa. zic. cred ca il dor oasele de cat s-a zvarcolit pe unde o fi el in pamant saracul.
circ anyone?
incredibil dar macar ceva a functionat. scenografia. oarecum. ignor zecile de cutii de carton aruncate pe scena...pardon, aceea era o casa. deh, e criza...
atatia actori buni si foarte buni care au facut o piesa pentru amuzament. pe bune, asta e impresia. o combinatie de musical cretin cu sambure de zicatoare "din popor" si un amestec de tipologie de copil rebel, lenes si nesimtit cu un tata ignorant, smecher si stupid, batai idioate pe scena.
un Albulescu-Socrate care citeste replicile acolo sus pe schele pentru ca simt ca realizeaza in ce s-a bagat...cantam putin, fetele urla in microfoane ca niste fane care au urcat pe scena cu Robbie, dansam putin, facem trei glume rasuflate "ca sa rada prostii", care cu ce poate se loveste pe scena, daca era film mut poate miscau ceva, corul se lupta sa joace fiecare din era in care a urcat pentru prima data pe scena(veti vedea la ce ma refer daca ajungeti acolo).
per total, hai sa incercam o Vacanta mare a la grec antic si gata. intrebarea mea este DE CE? piesa asta nu transmite nimic, nici macar nu te binedispune, te tulbura pentru ca nu stii daca esti singurul care a ramas intreg la minte.
dar nu, observi destul de repede ca toti isi pun intrebari si totusi la final, ca sa nu para inculti incearca sa "make somthing of the nothing" si sa inteleaga scopul. durata vizitei? chiar in anumite momente insuportabil de lunga.
unii au plecat in timpul piesei, ca niciodata lumea vorbea in timpul piesei destul de socata de porcaria prezentata si la final...surpriza! flori flori flori in timp ce cel putin un sfert de sala nu stie cum sa dispara mai rapid.
incep sa cred ca Burghezul gentilom a fost chiar un kitsch mai slab. felicitari!! nu credeam ca ii va depasi ceva. de fapt, speram.

in orice caz, aud ca Sinucigasul lui Puric este exceptional. voi vedea in curand.
iar Lectia lui Malaele dupa Eugen Ionescu ESTE UNA DIN CELE MAI BUNE MONTARI VAZUTE IN ULTIMA VREME. regia e super creativa iar scenografia este ge-ni-a-la! Malaele-un joc excelent, matur, studiat, natural. si fata este buna in rol, daca nu ma insel, este chiar Aylin. se pare ca exista teatru dupa tv. si unul bun chiar. de Natalia Calin ce sa spun? ca joaca foarte bine? nicio surpriza! inca de la workshopul cu Penciulescu am vazut ca este foarte foarte buna si din pacate o vedem atat de rar...
sa nu uit nici de Un duel, inca o piesa foarte buna, o piesa pentru cei care nu stiu cum sa se gaseasca si care vor sa vada cum ar fi daca...daca ar fugi de tot si de toate pentru o ea, cum sa aleaga o noua viata indiferent de consecinte. o piesa in care toti joaca foarte bine, mai putin o actrita. dar sunt draguta si nu voi da nume. nu de alta, dar pentru asta ar trebui sa ma interesez cum se numeste pentru ca nu am mai vazut-o niciodata...

din cate am vazut anul acesta, voi incerca sa le iau pe rand in curand.


*poza este din Lectia

daniel richter

adu un pic de vin amesteca apoi cu o picatura de vina vezi? tu esti!


LINK UP

impresie

imi rasucesc ideile in jurul trunchiului tau si schimb impresii despre piele si piei din ochii mei ca o parere adorm ghemotoc in crapaturi din buze si descopar prapastii de suflet incalcit in fire de iarba prin par ma plimb in salturi de pe linii de destin si urmaresc coltul gurii de adevar printre degete patrate si desculte de amprente atarnate in varf de geana incoltita pe curand! ai spus cand tineai o mana in mana ta ca o petala rece de mirare ca timpul trece ca un gust. sunt in forma. de vena si curg te descurci? atunci aluneci si imi cresti pe gat ca un copac si parul de deschide ramura cu ramura flori de cires deja cad deja stii ca a trecut un mai crezi? imi sta pe limba si nu am stiut niciodata sa scuip sau sa fluier dar cand trebuie inveti si te faci mic colorat mare si negru translucid ca o hartie nescrisa nespus stii? nu mai misca desi respira cuvant nu vrea sa devina un gand de unde crezi ca vii tu nu stii ca toamna iti iei zborul printre aripi de gri si apoi te prelingi din ochi limpezi crestezi carari pe fete uscate si in urme de apa cresti rasuflari spui cald si plin si rotund ca o picatura si te spargi in curcubee marunte de priviri. in noapte adulmeci un ultim pas descaltat de suflet am prins din saritura curaj sa adorm in praf de vise de faina tu pleci si pe perne miros de negru facut sul si aruncat in inima ca un buchet de respiratii alerte sa vii si sa vezi ca numai totul e la fel si nici totul nu mai e nimic un mic susur de regret decat ca astepti sa cazi in gol gol de tinele de ieri ca o impresie.

rose? is that you?

bloat the contradictions set in butterfly powders
sipping the illusions of the sun
beneath you there's a hidden understanding
of the institutions of the soul
-how do you know it's spring? asked sun
-because i feel your warmth-answered violet raising her velvet face
i see the petal showers
of trees who tell my time
and still surrender to addictions
of teary skies and buzzing spirits
they lounge awake in tulip cups
or slide on slippery lilac leaves
snails have their morning coffee
on the verge of lazy swords of grass
and wake up lady rose with their tingly eyes
-i can never see as far as my fire fingers touch
-and still you shy your eyes with puffy clouds so much

:)

absolut love - la scena

o piesa buna! si nu doar pentru ca joaca Marin in ea! se simte chimia lor, replicile se incadreaza foarte bine in tablou, nimic in plus in scenografie, totul logic si corect. pe Andreea o stiti de la Mondenii, aici insa e un rol cu totul diferit.
au scapat ieftin cu ajutorul proiectiilor, in sapte dintr-o lovitura lia si florin au simulat o groaza :) iar cealalta proiectie e ft artistica si sugestiva.
umor subtil, umor evident, momente amare, intre cei doi amanti totul este jucat adevarat. se simte.

ultima data pe el l-am vazut jucand in Pod, era student si avea o voce mai puternica. ciudat sa il vad jucand un rol de barbat matur. incredibil, cu barba si tot restul si nu in tenesi...cu el cantam? grupul nostru de dantisti si cuzisti, vara in parc, fara nici o grija.
da, nu pot sa fiu obiectiva si recunosc. dar mi-a placut! :)

evenimente azi,maine...

La 20.00 astazi in Green Hours...Ziua fututa a lui Nils de Peca Stefan.


Global Village astazi intre 12-17 langa Ateneu

One World 18.03-23.03

Anaid Art Gallery- Generation Djihad
Absolut Love- Club La Scena 17 martie 19.45

worst! bed stories

bad bed stories. o piesa... foarte foarte light.
pret intreg, 22 lei, pentru stat in picioare...asta conteaza putin. conteaza insa ca nu toti avem gunoi inauntru pentru a putea fi oglindit de piesa asta, asa cum sugereaza "echipa". nu e vorba de pudibonderie. e vorba de un joc destul de slab intr-o piesa ieftina.
apreciez teatrul alternativ/underground dar sa fie cu un final catartic. care este scopul acestei piese in afara de cel comercial?...
partile cu m.raduleascu sunt singurele care transmit cat de cat ceva, ideea "spectacolului", te pun, tot light, pe ganduri. in vreme ce dialogurile sunt flasce. inspirati-va din gianina carbunariu si ceilalti care au ceva de spus si nu urmaresc doar sa prezinte sex cu "issues". a fost un circ uman.
nu, nu este ipocrizie. urmaresc sa vad piese care aduc, da, strada pe scena. cu iz social, urban, de ce nu, socant. dar nu aceasta careia ii lipseste profunzimea total...ce vreti sa spuneti? care este mesajul? ca traim intr-o lume devianta? ce? ca personajele evadeaza din viata hetero pentru experiente gay? asta este solutia salvatoare? elixirul la kilogram de 3 lei si un sfert?
I've seen ass for a lifetime....ii compatimesc pe cei pe care "plasatoarele" i-au imbulzit la un metru de scena. o neconcordanta obsevata, cum toata lumea face sex cu toata lumea in piesa, acelasi copil, personaj absent, este atat surdo-mut intr-o secventa cat si poate sa ii auda pe parinti facand dragoste. apar in piesa si multe stereotipuri gay si expresii ca "a lua la cioc" sau "a da la poarta" ca si cum ei ar vorbi asa VREODATA. nu as mai vedea piesa asta si nu o recomand nimanui.punct.

http://badbedstories.blogspot.com/

feeling light

setting higher goals to break wings attached seeing eye to eye fingers crossed inside your mouth blow the wind dry your eyes forget yourself in mirrors forge my signature on your skin set deep collapses through spinning wheels of fortune make arrangements in my heart an rearrange my signs jump out of you silent bitterness and dream my dreams alone together in another desert island of white hope is it me? just touch it wet and dry yourself in tears of a clone for some the past is half past late

din anotimp in anotimp

zile, luni, ani in niste ore razlete. din anotimp in anotimp
acelasi parc. sau nu.
aceeasi eu? sau nu?

hm..

si..ce mai faci tu rudi?

imi amintesc cum rudi, manu si g desenau chestiile alea fantastice cu creta pe asfalt si ce boost de imaginatie erau desenele alea!
de la triceratops la oameni dubiosi super colorati. si anul asta, unul din cei care ne spuneau povesti de groaza la scara, care ne spunea bancuri cu prostii si care ne numara banii de la mos ajun va avea un copil.
totul incepe cu "mai stii cand...?"

visit http://www.citizenact.com/wiki_buc898

hai sa sustinem echipa Romaniei la CSR!
les clementines

misiune indeplinita

felicitari, ati SALVAT Vama Veche!

ati salvat-o de tot ce era si ce putea sa ramana, transformand-o intr-o vama cu hoteluri, pista de biciclete si parcari. acum pitzi va putea merge cu tocuri pe pista, cocalarul va putea asculta manele in mertz pe pista, vor putea veni acum in hoarde. iar ceilalti isi vor gasi usor usor alte destinatii, cam 4 la numar, pe care nu le voi promova. "salvati* vama veche"? mircea toma and co? un concert, ceva? mult drum and bass? vreun mc? penibil.
*promovati promovati promovati secati schimbati populati !!!!

din cati?

....si au trecut sapte ani....

adopa un catel!

http://www.adoptiicaini.ro/

nuante in foi de ceapa

cand fericirea depinde de fericirile mici ale lor.
cand te simti punct de plecare si aeroport de "simt".
cand atingi cald si in cerc.
cand zambesc pe strada si mi se zambeste inapoi doar pentru ca e placut sa vezi ca unii mai stiu sa zambeasca fara motiv.
cand astept sa mergem in vama in februarie.
cand in sfarsit eseurile pe care le scriu ma cauta si ma gadila.
cand mi-ar fi de ajuns sa stiu nu sa si vad.
cand vreau sa ma invat sa.
visez in nuante tari.

common snow

paint me on the outside cuz inside paint explosions tickle my ideas. words bounce and slide in my herbal tea, sweetening it.
you just got naked to sudden demand and old obsessions. when i take a look, you seem so yellow but the gray inside you is screaming to come out. it's weird how ur happiness is common, how ur loneliness is ordinary and how skinny ur ideas are, contrary to ur huge impressions of urself. ur dim. ur vain. ur past tense. ur pictures smell like little things, frozen emotions and bitter smiles show the real fake compulsive u. but its the end of another year. cant forget but ure forgiven. cuz the past in ur past tense is swallowing u anyway.

tot as vrea sa am cinci ani, sa facem bradul, sa ma imbrac gros ca o bila si sa fug prin zapada pana la genunchi, la colindat. sa ne aruncam prin zapada, sa il adun pe ala mic de pe ghetus si sa zacem in cazemate uzi pana la piele, rosii si veseli. obositi de joaca. as vrea sa am cinci ani, dar maxim cinci. sa facem un trenulet de sanii, sa mestecam turbo cu gura pana la urechi de ras ca ne trage unul din tati prea repede si nu apucam sa ne tinem ca lumea. sa o strig pe mama sa ne arunce pe geam un morcov ca in loc de masline avem pietricele si in loc de oala avem niste frunze. dar suntem multi. si anul asta daca acasa nu o sa fie sa ninga, o sa ninga la munte si o sa am cinci ani.

:)

fire

noaptea, de pe bloc casa poporului pare ca ia foc. si noi ne uitam la ei de departe si la restul de sus, de foarte sus. ametesc cateodata, noroc ca am patru maini din care doua ale mele.
imi amintesc cum chiulisem o data in parc si am vazut toti 6 cum directorul o palmuia pe amanta. ah. de ce nu aveam aparatul atunci. si fiind pe deal, de sus...si chiar daca am fi fost mai jos, eram mult, mult deasupra lui. si el ne preda la vremea aia logica. cred ca si el chiulea atunci. oricum. urata si nevasta, urata si amanta. mai tarziu l-au dat afara pentru ca nu l-a trecut pe fiul tembel al unei inspectoare. fiul a terminat de mult liceul. directorul nu mai preda. ma intreb daca a ramas cu amanta blonda. si daca acum da ea mai tare. pf

wicca

tunes that circle in your mind minding circling conversations of the day to date there's nothing in between the sins and manners that dig holes around your ego. there's something in the air and i think it may be lust the smell of red powder dust it may be something resembling a blur but blur is just a muffin cloud. purple gasps and blue marine shadows that step on me like velvet blankets of smile. these colors around me sprinkle and splash rainbows i dance upon painting my legs and my insides in deep collapses of spinning hourglasses. breaking lines of circles of trust. i feel like that last colored brick, the last unread book of spells.

prin urma prin urme

cu ganduri dublate de taisuri cu sfori insurubate de prea multe ori de bucla lui r, ne dezlipim de piele si cu oasele noastre desenam o casa cu fum si trairi inchise intr-un plus. alerg cu degetul pe masti de oglinda si in dara ramasa citita prin abur din gura de sticla citesc spirale de timp si carari de vorbe pe care sarind in joc de sotron le adulmec si le ascund de unde au tasnit. tin in pumn un fel de suflet suflat din varf de tigara si incerc sa nu strecor nimic din el. te uiti inapoi si vezi ca de fapt tot trecutul e doar o strangere de mana, un scarsnet din dinti si un pas inainte prin ceata prin fum prin abur prin vid de lumina si aer de lapte.

fnt 2008

a inceput FESTIVALUL NATIONAL DE TEATRU(link program)
si odata cu el...si eu :)

seri

toate la timpul lor...
asa ziceai candva dar acum vrei totul mult si repede desi nu esti decat o furnica si tu, ca toate furnicile, oricat ti-ai intinde antenele. am vorbit azi noapte cu ariciul si el crede ca in viata lucrurile care merita sunt asteptate. aiurea. ariciul sa spuna asa ceva? a zis ca daca vrei cu toata celula ta asta, mergi pana la capat. care e capatul? tu iubesti, stii?
ca si cum in urma totul ar fi nivelat.
si in dimineata aceea tu te strambai la mine si in drum spre mirosul de cafea iti fereai talpile de gresia rece. cu parul in colturi si cu mainile indesate cu blugii camasa ciorapii si ... si ai fi zis ca nu o sa mai pleci niciodata. de pe covorul pufos din sufragerie viata se vede intotdeauna mai roz si chiar de e prea toamna pentru ochii mei, macar e soare. si cred ca te intrebai atunci cum ar fi sa nu mai gasim cheile, actele, hainele, bagajul cu vise si sa uitam de lumea de dupa geam. sa fie aici aici si acum acum pentru totdeauna. o secunda atarnata de limba ceasului, suspendata intr-un colt de lume. doar piele. doar vis. tigarile tale. cartile mele. prin fum si litere chitara abia daca se mai aude. ei plecasera demult dar cuvintele ramase infipte in pereti despicau linistea noastra. noastra. noi.

la arena en mis ojos

pierdut pe undeva printre randuri si totusi un film despre adolescenta. Noi Due
non riesco a finding os simples lembrancas che vanno away just like la arena en mis ojos.

ceva

am citit chestia asta stii, si m-am simtit ea, am trait ea, am respirat randurile alea intr-un mod indecent. am simtit ca se desbraca de carne in fata mea si totusi cand vroiam sa o strang in brate si sa-i spun ca totul e ok, dadeam cu capul intr-un geam aiurea. stii? cam cum face mishu cand nu stie ca e geamul inchis. asa, in plin. treceau asa cu bocancii, descultii sau murdari prin sufletul ei si mie imi era mila dar cumva eram ea. eu eram ea, stii. si simteam un hau in stomac, o groapa in care se arunca pietre sau scrisori de care vrei sa scapi. a mea e plina cu poze si cuvinte si e fara fund. din cand in cand mai aprind un foc acolo dar nimic nu arde, dar macar ma incalzesc. e ceva, nu? e ceva.

color-ism

cand ai pasit atunci am crezut ca o sa numaram impreuna picaturile de ploaie, firele de iarba sau ca o sa ne transformam in doi pitici barbosi sau intr-o varianta minimala a sufletelor noastre. ca o sa multiplicam in noi copilarii si copilarisme care nu se trateaza si ca o sa ne trantim intr-o palma moale. eu trebuia sa stau pe linia inimii si tu pe linia destinului si sa trasam linii infinite intre noi ca doi paienjeni si sa jucam sotronul ca sa ne gasim ca doi purici tampiti care nu-si gasesc locul deloc singuri. am zis ca o sa te tin de mana dar tu defapt erai facut din gelatina si treceam prin tine ca printr-o gluga de cauciuc si ramaneam acolo zile, luni, ani neintrerupti decat de vibratiile vocilor tale. vorbeai acolo in noi mai grav, mai dulce, cateodata iti simteam zambetul in stomacul nostru si ma gadilam groaznic. intr-o zi ai stranutat puternic si m-ai aruncat din tine goala si translucida cum eram si am inceput sa ma pipai si sa ma mananc dinspre inauntru in afara pana au ramas din mine decat o pereche de buze cu dinti, printr-o iarba, undeva intr-un verde infinit. infinit.

si totusi a fost

te desenez cu varf de cutit in contur de buze si netezesc marginile dure cu un cuvant. te descriu ca pe un zambet intors cu colturile spre inima si ma intind peste tine bolovan cu bolovan dar ma despica firele de iarba. ridic o spranceana si ti-o asez in palma, imi predau gesturile acide in snop. si incerc sa ma refac bob cu bob din iarba uscata. ma atarn de o vorba, ma clatin de o frunza. o palma de praf aruncata in urma. las urme in nisip si privesc inapoi cum nimic nu ramane desi apa ma macina si ploaia cresteaza in mine carari de urmat. ma transform intr-o harta de drumuri uitate pentru calatorii pierduti in alte timpuri care in trecerea lor au lasat amprente in celulele mele albe.

in palnii imi canta oasis

azi noapte m-am despaturit in mii de culori si ti-am desenat o scara de adevaruri. corpul meu fila ca o lampa in prag de furtuna si transparenta mea mima un semn de intrebare. un cerc de roci magnetice imi survola sufletul si se ciocneau intre ele intr-un scarsnet de dinti. atunci am vazut ca luna nu mai e luna, ca stelele sunt prea mari ca sa-mi incapa in palma si ca eu este un eu in forma de zambet. atunci am strans perna mai tare intre suflet si brate.

rosu indian

si tot ce faci e sa mototolesti oglinzi si sa te desenezi in colturi in capat de cuvinte aruncate-n sir de lupa intoarsa in zbor de cruce. si cand lumina din buric de deget netezeste coli de suflet, taieturi scurte si adanci se pierd in crapaturi de buze. pe varful limbii sar ca nebunele soapte rotunde si pocnesc ca picaturile de apa. le inghiti si speri sa se usuce in gheata dinauntru dar ele se ghemuiesc si se unduiesc prin ghemuri de gand desirat.

o seara cu purple. rain.

a fost o doza de uitadestereotipurisiprejudecati.
club purple . click pentru detalii sau ca sa va rezervati o masa la spalatoria de creier a tipei hetero. am fost decat brigada de fete din motive evidente si am ajuns acolo sub "indrumarea" Olandezei, voluntara Accept si tipii sunt foarte misto si sociabili. Singurul lucru socant a fost o figura de tipa draguta...foarte draguta, cu barba si mustata...si nu, nu era travestit. Cei mai cute tipi erau cu iubitii lor gay barbosi si burtosi...moment trist pentru orice tipa care inca mai crede ca cei care sunt papusei nu sunt gay ci metrosexuali. dream on!

pe bune/pe invers si Eu et al.

am avut doua persoane in minte cand am citit-o...o prietena nongay din Accept si un prieten care...ei bine care. I-am dat-o ei si ea deja o citise asa ca va fi un circuit interesant.
pe bune/pe invers. hm. cartea lui Adrian Schiop. un gust un pic amar. mi-a amintit in a good way de Eu et al. al lui Tocilescu junior. mare om! haha
aceasta este cartea de care vorbea Badea in emisiune, cartea pe care a primit-o cadou un pusti de generala la premierea de sfarsit de clasa a 4-a parca.
They made his day! :))
cred ca au citit-o toti colegii lui prin pauza over and over again. o recomand pentru open minded people nu pentru "doamna in varsta" de la TNB care ne intreba aseara de ce radem cand radea o sala intreaga. :|
oricum. citeste si da mai departe! in general.

ne vedem in garsoniera

se joaca si astazi Sapte dintr-o lovitura la Sala Atelier...trebuie vazuta acum ori...cand.
si pentru un timp de copilarii si cuvinte care incep cu Antoaneta Zaharia (actrita, scenarista, scriitoare) recomand Garsoniera in centru, romanul ei de debut.
debut nebun si strengaresc, un fel de zambet in coltul cartii. prietenilor ei.

piese de schimb pentru suflet

am visat si m-am trezit cu un gol in stomac. si nu era foame.
recomand o piesa.
pentru ca astazi voi vedea o avanpremiera a piesei Sapte dintr-o lovitura, plina ochi cu actori tineri si noi in National printre care si prietena Lia care este si scenarista. :)

fizzics

If you leave wires, string or hair in a pile for too long, they will inevitably tie themselves up in knots. This finding, which is known as the “spontaneous knotting of an agitated string,” won Dorian Raymer and Douglas Smith an Ig in physics. Gamers everywhere can now rest assured that it’s not their fault when the wires of their PS3 and Xbox 360 get tangled up.

check this out

uuu the secret works wonders

If you’re buying a placebo, make sure it’s an expensive one. Dan Ariely found that generic, cheap medicines don’t work as well as expensive, dressed-up ones. “When you expect something to happen, your brain makes it happen,” he said. Tell that to The Secret people.

the Ig Nobel

Teenagers, do not take heed: Coca-Cola is an effective spermicide. Sharee A. Umpierre, Deborah Anderson and Joseph Hill mixed four different types of Coke with sperm (in test tubes, mind you), and found that Diet Coke is the most lethal sperm killer. No sperm was left standing after its wrath. New Coke wasn’t so deadly: it destroyed only 59 percent of sperm. Don’t try this in real life.

:)

the fall

vedeti filmul lui Tarsem, The Fall...
pentru miile de copii din voi si pentru un vis frumos.
si pentru ca in el joaca o mica romanca, Catinca Untaru! :)

reading, gambling...

simtea cum spatele i se muleaza perfect in zid, cum respira din ce in ce mai mult praf de creta. mana cu care se sprijinea de perete parea ca i se taiase de la umar. si totusi era el. aici? si dupa atatia ani? urmarea fiecare rid din jurul buzelor, varful nasului, e el.
pasi mici, pasi mari, pasi neganditi. spre tine. prin fum si muzica. mana ei rece, mana lui.
-... . nimic. ochii ei mari, un nod de ganduri, un nod de cuvinte, un nod de aripi de fluturi.
un dans.
inclestati, se repirau.
randuri din genele lui, litere din parul ei, atat.
au mai jucat o carte.

trying to convince myselft

that everything happens for a reason

and I'm listening when no one's talking.

psssst

si vine septembrie. stii, luna aia pe care de la 8 ani ai ajuns sa o privesti cu dispret...numai ca septembrie asta e dat naibii. cu 2 admiteri la master, un examen de conducere, din care 2 din astea in aceeasi zi, 3 zile de nastere, din care 2 in aceeasi zi, niste plecari, niste veniri din care...ghiceste! 2 ...in...aceeasi zi...si



si requiem..
but hei. there's always the 4th of october.
and the rest of my life :)

teorie

„Cel mai mare bun pentru om este liniştea şi mulţumirea sufleteascã. Fereşte-te de supãrãri şi emoţiuni prea mari, deopotrivã stricãtoare corpului ca şi sufletului. Dacã nu poţi fi totdeauna vesel, cautã sã fii totdeauna liniştit. Deprinde-te a fi pururea stãpân pe simţãmintele şi voinţa ta. În aceasta stã adevãrata educaţiune. În aceasta stã demnitatea şi mãrirea moralã a omului. Când ai o bucurie, fii cumpãtat şi adu-ţi aminte de rãu. Când întâmpini o nenorocire, fii resignat şi nu pierde speranţa în tine însuţi".

Ntelia si Micei

Óli i ánthropi yeniúnde eléftheri ke ísi stin aksioprépia ke ta dhikeómata. Íne prikizméni me loyikí ke sinídhisi, ke ofílun na simberiféronde metaksí tus me pnévma adhelfosínis.

prin vene

si crezi ca aici o sa-ti traiesti macar o viata. pentru ca orice melc isi recunoaste cochilia si orice copac isi simte radacinile.

salonic

salonicul este un oras care te face praf. locuri pe care trebuie sa le descoperi cu piciorul nu cu mijloace de transport, biserici si vestigii in fiecare intersectie, arcul lui galeriu, vegetatie bogata si ingrijita, privelistea spre mare de pe fiecare artera principala, buticurile mirosind a santal si scortisoara, nebunia de culori si oamenii care fie folosesc 70% acelasi parfum ori avem noi o problema...
sa te plimbi ore in sir cu harta in brate si sa ametesti printre atata istorie si apoi sa iti arunci un picior intr-un val.
orice ati face totusi, nu intrat la pizza hut.
in rest...

paralia katerinis

paralia katerinis este de acum un alt acasa. cum orice loc care este langa apa se apropie usor de inima mea, paralia are de acum locul ei.
este un orasel care lasa urme si pe care il recomand oricui vrea o mare perfecta, transparenta si calda, nisip fin, privelistea olimpului si localuri pitoresti, flori exotice si totusi sentimentul de acasa.
mai ales ca de aici se ajunge in jumatate de ora in katerini, o ora in salonic, trei in meteora si ceva mai multe in skiathos.

licenta DOWN :)

am mai pus un punct, gata cu facultatea.

licentiata in relatii internationale si studii europene.

si gata. master ahead si the real world! pfew!

dar inainte de toate....vacanta full time ahead!!!

caderi

si spun ca niciodata nu am avut emotii mai multe.
ca acum e un cerc care ma strange mai rau.
ca nu pot sa alerg. ca totul e gri si conteaza putin. ca nu pot sa dorm de cald. de frig. de frica.
ma pierd cu firea.

auzi?

dont believe your eyes. you dont know me. and by the looks of it...you never ever will. im sure it wont appear as a tragedy just about now, but it will. sooner or later, it most certainly will. and judging by future connections...there will be somewhat of a signal loss between us. hear it beeping. it seems so distant, almost gone. oh, fuck. i think it just died. whatEVER.
some people bring out the best of me. but some just...eat out.
time goes by so fast that you can almost feel it itching. your skin may look red by now. but stop staring. you're just another piece of that cake. oh. me so sad...
poate zambesc prea mult.

concert nightfly

a fost pentru vise implinite. sau pentru inceputuri de drum...
pentru vise si speranta.
pentru o viata anti program 9-17...
a fost o seara un pic nostalgica.
o seara ff muzicala, intr-un aer de oglinzi.

pentru basarabia

pentru donatii informatii aici

Basarabia o regiune unde, deşi limba vorbită de majoritatea locuitorilor este româna, oamenilor le este practic blocat accesul la cunoaşterea capodoperelor scrise în limba strămoşilor.

Situatia bibliotecilor şcolare (în special în zona rurală) este deplorabilă, fondul de carte românească fiind practic 0. Astfel, pe lângă latura informativă, prin campania “Basarabia Pământ Românesc”, ne-am propus să ajutăm copii de peste Prut să aibă acces mai uşor la literatura românească; de aceea, pe tot parcursul campaniei, organizăm o strângere de cărţi ( literatură românească, autori români CLASICI ), care vor fi donate bibliotecii sau bibliotecilor (depinde de succesul acţiunii) unei şcoli din zona rurală a Basarabiei.

so if u want a summer beach job..

angajari in vama...

peter pan...i just might be ur wendy

might as well forget about the raindrops
let's concentrate on the peter pan syndrome...on this website...

nimic nu o sa mai fie la fel pur si simplu

because ill throw away all the little pieces of bone in my closet. cuz maybe all u need this time maybe this time this time is a lil less company and a lil bit more of . thing is, my pillow isnt a pillow anymore and my sleep feels like a waste of time. and people i used to know feel closer. cuz every end of mine is a new glance into past tense conditions. people. moments. places. time. what is this feeling i used to know? as much as i like beginnings i hate change. wish i could grow. wish i could go. wish i could do everything . and meanwhile nothing changed....around here.
my biggest wish ever is to turn back time.
maybe someone's working on my wish :)

si ieri boog avea un status care suna cam asa"sunt in union jack club. hai ca stiti..ala de la rond pe stanga jos la subsol...hai ca a spus diriga ca maine nu facem"
union jack se transformase un under. under s-a transformat in nimic. acum cred ca e un spatiu gol. union jack, care pentru mine insemna de toate si ca nume, era locul unde "ne faceam veacul" muuult de tot in liceu. acum e pustiu. si pentru mine toate schimbarile astea, pustiirile astea imi strang stomacul. la fel cum nu-mi place sa vad ca mi se muta vreun vecin vechi. sau ca nu mai exista magazinul eva sau ca imi darama o parte din gradinita. mi se strange stomacul cand stiu ca pleci. mi se strange cand termin liceul. cand termin facultatea. cand stiu ca o sa ma mut.
cand stiu ca nu am control. ca nu pot sa pastrez. ca nu pot sa raman la fel. ca nu pot sa aduc inapoi. mi se strange stomacul. ce e asta?

si totusi

stii cum e sa lasi o urma.
cateodata vrei sa-ti iei urma inapoi...

un strop de dimineata

in negura, in ceata, abur sau fum incercam sa nu ne pierdem. capul. si plecam spre sa ajungem la desi doar drumul conteaza. e rece si strada e numai a noastra, ne strangem si lasam urme prin aer si noaptea se pierde acum.

nu e cu punct e cu puncte puncte

ca sa vezi.
am reusit sa nu avem un bal ca-n clasa a 12a.
am reusit sa strangem in clocks(care se inchide) 60 si ceva de oameni care au dansat, au baut si s-au simtit bine.
e de tinut minte. si e de retinut cat de usor se poate totul. daca vrei.

se spune ca

se spune ca am absolvit. facultatea. se pare ca au trecut 3 ani si ca ne-am transformat din dovleac in ditamai caleasca. si trebuie sa ne continuam drumul....

hourglass

si ce s-a intamplat cu cititul in palma printre randuri incolore de piele desenata-n carari de pasi cu miros de pamant, cu iz de trecut, cu talpi goale intr-un nisip care doare si doar cade in golul din tine si agita steagul ala atat de alb ca nu mai aud versurile si chitara canta totul stramb desi cu mintea din masea inteleg totul mai clar si stau sa ma scurg ca-ntr-un glob de sticla indecis, ca-ntr-o clepsidra in pozitia infinita.

the pixels si restu ;)

ieri am fost la lansarea http://www.thepixels.ro/main.html
a fost mistoc si lumea a simtit muzica desi pe usa B52 scria mare EMO wednesday :)))))))))
lasand la o parte faptul ca il cunosc pe baterist, Ducu...ei chiar suna bine. in a twisted, non-romanian, kasabian way.
si vineri canta alt prieten de-al meu, stefan oprea, cu trupa lui, nightfly in el grande comandante! ...ascultati cate ceva de la ei AiCi!
urmeaza inca un prieten cu concert,mihai, dar nu stiu exact ziua. tot saptamana asta. keep u posted :P

d'ale bucurestiului

intr-o zi torida copilul lipscan a decis sa fuga din casa. sau era chiar singurul mod prin care cei de acolo pot iesi sau intra.

de vacanta.

vama. 2 mai. ploaie.

....muncitoreeesc

vama.1 mai. soare.

cam asta e. to be extended

Puzzle.ro

Bezna totala. Fiecare spectator primeste la intrate o lumanare/bricheta/lanterna dar dupa 10 secunde se aprind luminile pe scena atat cat sa-si gaseasca locurile.

Lumina este focalizata pe un pat. Ei doi fac sex. In liniste totala, imbracati pe jumatate, inveliti pana in gat, el e deasupra. Pe fundal, melodia “Never there” de la Cake.

Actul sexual se termina. Tot in liniste se descalcesc, muzica se opreste, se pun in jumatatea lor de pat, aprind veiozele in acelasi timp, scot cartile de sub perna si citesc.

El: Stii ca…(miscand capul catre ea)

Ea: Stiu. (taindu-i vorba)

El: As vrea sa pot sa…

Ea: Nu. (se aseaza mai bine in pat)

El: Nu-mi spui sit u cum sa…

Ea: Nu.

Pe fundal, o proiectie cu ea in piele, cu bici si tot tacamul dominandu-l pe un tip gras de vreo 50 de ani.

Ea: Noapte buna. Nu am avut niciodata orgasm, doar nu o sa incep acum.

El: Dar nu numai tu, si eu as vrea sa incercam…

Ea: Nu! (stinge veioza, se rasuceste cu spatele)

El: Som..(in timp ce se intinde spre veioza)

Ea: Stiu.

Pe fundal o proiectie cu el uitandu-se la un film porno, masturbandu-se.

Lumina se stinge, decorul se schimba. Doua camere din doua apartamente diferite. O pustoaica si un pusti in fata calculatorului. Ea se joaca Sims, imbracata in roz si foarte foarte trendy si el Counter Strike imbracat cu un hanorac.

El fumeaza si scrumeaza din cand in cand. Cand se joaca isi tine tigara in coltul gurii. O stinge apoi si da cu mana de suprafata biroului. Se aude o melodie de la Parazitii gen “Cheia de sub pres”.

El: Futu-ti mortii ma-tii, mori tu-ti gatu ma-tii aaaaaaaaaaa (si apasa nervos pe tastatura)

Suna mobilul, raspunde cu tigara in coltul gurii, inca jucandu-se.

El: Da ba, hai zi. Unde sa ies, ba, ce-ai? Nu ba, sunt cu o tipa nu pot sa ies. Dab a. E na, auzi martisoare! Maine sunt mort ba, mort pentru alea! Vrei sa-i iei martisor lu maica-mea? Hai ma lasi? E mai ieftina…aha. Hai gata, ma cheama femeia.

Se aude din spate…

O voce: Andrei, hai domne la masa! Aia nu faci, aia nu faci, macar vino sa mananci cand iti zic, ca se raceste!

Andrei arunca tastatura de perete si incepe s-o injure pe maica-sa pe un ton jos.

El: Te-mpusc, sa moara mama! Te tai si te dau la caini!

Apoi urla: Acum!

Cat timp se intampla toate astea, Ea se joaca linistita, isi mesteca o suvita de par, isi face unghiile de la o mana cu oja roz si se uita din cand in cand la posterul ei cu Monica Columbeanu sau cu un cuplu de gen, isi ridica sanii cu mainile sa para mai mari si isi tuguiaza buzele. Se aude o melodie pop romaneasca sau o manea.

La ea in camera intra o prietena de aceeasi varsta si incep sa vorbeasca. Prietena se aseaza pe pat picior peste picior si se uita intr-o oglinjoara mestecand guma cu gura deschisa.

Prietena: Fata da’ maicata chiar nu stie cine e Angelina Jolie. Bai Deea, mai “cultiv-o” si tu…

Deea: Lasa fata, ce-i trebuie ei d-astea…ea sa stie sa-mi dea bani de toale si sa ma lase dracu in pace cu predicile. Da?! (si mesteca guma cu gura deschisa si cu o atitudine de toapa)

Rad amandoua zgomotos si pitigaiat.

Ea: Am luat inca un 4 la engleza fata. Auzi cica nu stiu verbu’. Paid a ce fata, verb imi trebuie mie?

Prietena: Fata, ce suferi atata? Oricum spaniola deja stii de la televizor. Rade si spune cu mandrie: Cre’ca de la noi din cartier tu chiar stii cel mai bine la cat chiulesti pentru Marimar.

Ea: Da, da, bine ca tu vorbesti…(si isi pileste unghiile)

Prietena: Hai fata, lasa astea si zi-mi. Ce ai mai facut cu ala?

Deea: Nu stiu fata, sa-ti arat ultimu’ SMSeu. ( se uita prin geanta imensa de culoare tipatoare sau cu imprimeu de leopard si scoate mobilul)

Uite, fata, vrea sa mergem la casa lui din Snagov dar e turc fata, cine stie ce nebunii are in cap.

Prietena: Si ce fata, nu mai bine e faci ceva cu asta care are super bani decat cu fraieru’ ala de Andrei? Ce faci fata cu copii d-astia? Acum fata, acum tre’ sa-ti faci un viitor! Na! (si arata spre poster)

O melodie de interludiu, decorul se schimba cu o sufragerie. Ea, o tipa de vreo 40 de ani, cu bigudiuri, halat de casa, calca de zor o camasa si din cand in cand sparge cate o samanta si scuipa intr-un bol.

Pe canapea, el imbracat intr-un maiou alb cu gauri se scarpina la organul genital si mananca si el seminte.

Ea: Mai da naibii si tu la ala cu senzationalu’ lui, numa’ stiri, stiri, stiri!

El: Ho stai asa ca si astia e interesanti. Nu vezi ca iar e violuri si omoare? Sa vedem si noi ce se mai intampla. Se scarpina la ceafa cu telecomanda.

Ea: Gicule, tu ai auzit de Costache? A murit sin u ne-a chemat aia la inmormantare. Auzi tu, ca cica data trecuta la Geta am venit doar la masa nu si la cemetir. Pfiuuu (si face un gest cu mana ca si cum ar arata departarea)

El: Da tu ce crezi, fa, ca astia te are la inima? Astia si la nunti te chema doar sa dai banu’. Fad a ce bine mai mancam…

Rad amandoi cu mandrie.

Ea se opreste din ras si se incrunta enervate.

Ea: Adeca ce, Gicule, mancarea mea nu e buna?

El: Hai sa fim seriosi…e buna ca sarmalele arse ale lu’ ma-ta! Rade si se scarpina.

Ea: Tu de mama san u te iei ca e moarta!

El: Hai taci ca uite ce zice asta, ca s-a spanzurat ala in clasa.

Ea: Da domne acum la sensational ca nici sa vad ce a mai facut Gonzalez nu ma lasai. Pfiu, fir-ai al dracu’!

El: Da’ taci fa ca nut e mai suport!

Ea se enerveaza, stirea despre o femeie care si-a omorat sotul cu fierul de calcat incins se aude din ce in ce mai tare si ea ii pune fierul de calcat pe fata apoi, cand el incearca sa o loveasca, ii da cu fierul in cap.

Lumina se stinge. Decorul se schimba.

Apare in centru un fel de ring de dans gol, pe margine in cate o parte si cealalta doua banchete. Se aude o melodie drum&bass.

In cate o parte un grup de emo, par tapat, haine colorate, tenisi, machiaj strident si baietii machiati cu dermatograf toti, fara diferenta de sex, au gesturi feminine.

Grupul discuta.

El: Frate am fost la prietenu ala al meu, stilistul, il stiti, deci bai, super mega fucking tare. E cool el asa si are super mega fucking tare tehnica!

Altul: Dude, te cred! Eu am facut shimb cu Jojo de tenisi, vezi? Si mi-am luat un gel de dus exfoliant. Super mega fucking tare!

In partea opusa un grup de rapperasi fac gesture agresive .

Ea: Haideti ba sa dam pe gat niste shoturi, ca baietii. Hai nu fiti bulangii!

Unul: Gie pac pac, da astia nu iti dau sare la tequila frate, nu ma combin. O sa iau o cinzeaca de whisky ca merge bine dupa un joint sec. Rade.

Pe ringul de dans gol se intalnesc o ea in haine largi, cu sapca si tot tacamul si un el efeminat. Ceilalti pleaca si muzica se opreste. Ei se aseaza turceste si incep sa discute pe ton normal.

Ea: Stii, pe la vreo 13 ani ti-ar fi placut de mine. Adica…eram genul ala, ma imbracam in roz, purtam chiar si fuste!

El: Eu sa stii ca ascultam cu tata Pink Floyd da’ nu prea era combinatie ca toti in jurul meu erau fie manelisti, fie metalisti si dupa ce am fost pe rand si una si alta a apurut faza asta emo.

Ea: Da, uite, tie ti-a fost mai usor. Eu dupa ce am fost considerata prostuta si usoara am zis ca e mai bines a fiu rea. Oricum mama a vrut dintotdeauna un baiat.

Ea isi scoate sapca, tricoul larg, pantalonii si el se demachiaza, isi aranjeaza parul normal si ies de pe scena impreuna, de mana, in lenjerie si zic impreuna:

Ei doi: Hai in Vama la nudisti ca vamaioti n-am fost niciodata!

La final toate personajele se intalnesc pe scena, fiecare cu cate o piesa mare de puzzle. Pe cele 4 piese este cate o litera. Puzzle-ul formeaza cuvantul HAOS.

Muzica de final este vesela. Puzzle-ul este aruncat si toti se urca intr-un tren de carton pe care scrie mare GO WEST.

martie 21. si ce?

21. 21 de ani si 8 luni. u. iei. hepi. ah?

intra in camera. inchide usa. deschide geamul. incearca sa respiri prin aburii de ceai care te apuca de nas ca un lasou. lasa cana si uita de ea. pune mainile pe pervaz si tine-te bine. incearca sa nu sari. nu acum. asculta vant. e mereu acolo dar tu esti mereu departe. nu te gandi la nimic. doar stai. inchide ochii. inchide-te si respira vant. uita-te la florile din copaci si incearca sa-ti pese. incearca sa simti. tine-te in continuare bine de pervaz. incearca sa nu aluneci pentru ca stii ca esti descult. trece-ti o mana prin par apoi pune-le in buzunar pe amandoua. pentru prima data in cateva luni, aerul e respirabil. de data asta ecarisajul e inchis. policolorul a falimentat. e chiar ceva ce pare a fi. e probabil corcodus. mai zboara din cand in cand o floare din cais dar tu n-o vezi. chiar tu esti falimentat de gandurile tale. ma gandesc sa-ti soptesc dar stii ceva? ia incearca sa zbori.

calugarita

am senzatia ca alerg trecand prin viata ca un nor de tranchilizante care incearca sa amorteasca pasii pentru ca totul sa ramana la fel. am senzatia ca norul asta e prea mult ca un burete impregnat cu impresii departe de realitate. am impresia ca ard prea repede si ca cenusa mea...
am impresia ca primavara aprinde in mine lumina din liceu.
cred ca am pierdut o manusa care mi se potrivea candva. a fost un schimb. si nimic niciodata nu e destul.
recunosc, sunt ca o calugarita care din prea multa pasiune isi consuma subiectul.
cred totusi ca nu am sa pierd niciodata varful firelor de iarba. pentru ca amprenta lor mi-a ramas ca un tais in piele.
cand prea multi se vor insecte, uita ca nu toti pot fi albine si ca mierea! nu e pentru toti.

asa...si au iesit poznele de la lansare "Insecta" :P

in 3 dintre ele suntem si noi si calin. prin urmare am luat cateva pozne si le-am salvat.
a fost martie 15...
intre timp a inflorit si corcodusul lenes de la fereastra mea si in casa mi se vestejesc trandafirii.


si pentru ca este asa primavara...si pentru alte zeci de motive...sunt fericita.
http://www.clubliteratura.ro/imagegaleries/133

am ajuns sambata la mnac la animations fictions. a avut si succes, a fost si criticata. ha. mie mi-a placut.
discutia "pot sa fac si eu asta" "de ce e asta arta" si "hai sa ne facem si noi expozitie" o las pentru alta data...:P
pana atunci http://www.gigglepoetry.com/poemcategory.aspx?CategoryID=12&CategoryName=Silly%20Rhymes
este un site cu silly rhymes pt copii. ca tine :)
thing is...nu gasesc sa dau link pe blogspotul asta :P

VINEREA FILMULUI EUROPEAN-amanat :(

facultatea de Litere

amfiteatrul Odobescu

ora 18

"La Mala Educacion"

Almodovar

BE THERE

14 MARTIE - 25 APRILIE

sado? maso?

si ca sa punem un punct pe i ul saptamanii cultural artistice...am vazut...in final!
sado maso blues bar de maria manolescu!

dacaaaa nu esti constipat, daca nu te simti atins de pudibonderie, daca crezi ca ai 18 ani sau mai stii cum era atunci, daca a auzi o injuratura sau chestii legate de sex nu este un lucru rau, daca suporti sa vezi un sarut intre doi tipi sau daca vrei sa stii ce se mai poarta in teatru sau cum fac unii bani din creativitate, originalitate, lipsa de prejudecati si autocenzura...du-te sa vezi piesa!

neconventionala. surprinzatoare. comica. altceva!
teatrul foarte mic!...

regia?
geanina carbunariu...
ei?
adrian, rolando, virgil
si...hint. piesa, sau bucatele din ea, pot fi vazute si de la geamul teatrului...

the hottie

aseara a fost un spectacol joaquin cortes special pt adevarul holding si colaboratori.
totul pe baza de invitatii.
am fost acolo...am asteptat...si a inceput show-ul numit "mi soledad".
in afara de cele doua grupuri de femei care au urlat de doua ori dezbraca-te...publicul a fost excelent, poate pt ca era majoritar feminin...hm...tipul asta este superhot.
nu neaparat pt ca arata bine de tot dar pt ca danseaza bestial cu tot ce are.sa nu zic de grupul lui, format numai din tigani din mai multe tari, care canta de iti cad genunchii inapoi pe scaun.

a inceput sa spuna ca stie ca si noi avem muuuulti tigani si ca tigan e si el. oh well...
tipul se vede cat de sigur e pe el si totul e perfect. miscari, muzica, lumini, decor.
a avut un moment in care s-a dat pe fata ca e petarda atat cu romana cat...si cu engleza asa ca a vorbit in limba cunoscuta multor femei din sala: limba telenovelelor.

si...in momentul x...a venit in sala, printre randuri, a zambit frumos si dintr-o data multe scaune s-au udat.
a spus la jumatatea show-lui ca dedica spectacolul unei femei speciale in viata lui(buuuu aaaaa huaaa prin sala) si anume...mamei lui(aplauzeeeee) :))

la final a cantat cu grupul lui la darbouca si a si cantat un pic.nasol e ca s-a tuns. dar nah...astazi la sala palatului va fi show-ul celalalt, programat pt toata lumea: gitanos
el e pt a doua oara cu show in romanica.

de teatru

am ascultat-o pe niko si am dat drumul la comentarii desi asta era rezervat 360-ului de care sunt foarte atasata.
am pornit cu ideea ca e prea tarziu asa ca a ramas neatins, ignorand instincte si tentatii si am iesit cu ei la locul de bere pizza si discuteala.
dupa o afumareala buna si dupa discutii heart to heart am plecat, tot pe jos, spre casile din sud.
agale, potolit si cu deapan de memorii.
nu m-am atins de el nici cand m-am intors desi tentatia era mare. daca as fi inceput de la 5 as fi facut-o poate de 3 ori. dar poate sa o fac o data si bine e cheia.
nu stiu dar in orice caz, intai am facut 2 martisoare.
abia dupa ce oboseala m-a coplesit cu totul, dupa ce nu am mai putut sa ignor semnele si boilingul din creier, am apucat sa gandesc scenariul. am realizat ca e nevoie de cel putin o ora de sclipiri continue ca sa-l duc la bun sfarsit.
asadar, primul scenariu din existenta mea a luat nastere cu veselie si dinamism intre 1 jumate si 3 azi noapte. a fost botezat rapid Puzzle.ro desi m-am gandit si la alternativa Go West. dupa ce se va fi sfarsit citeala si se vor fi ales 5 piese intre care sper din toata inima sa se numere si Puzzle, il urc pe blog macar in parte.
cum ei doi au plecat impreuna acasa, i-am prins si le-am dat sa citeasca. le-a placut asa ca avand o oarecare binecuvantare, l-am trimis.
am incercat sa-i conving sa desire si ei unul, macar o adaptare din vestita carte a lui tocilescu fiul dar inca nu stiu daca s-au convins sa se apuce.
si cum cu totii ne-am culcat tarziu in noapte si devreme in dimineti, cred ca o sa aflu pe la pranz tarziu.
coincidenta face ca azi dimineata sa primesc un martisor cu masti de teatru de la tata.

sunete din cutie

chestia asta imi suna bine.versurile nu-mi plac deloc.

de aceea imi suna a dauomaniambeghiu. sa zicem. si restul in aceeasi nota voalata. ce dracu e disperarea asta?totusi. makes me dance. e ayo-down on my knees.

si in seri warm ca asta...este exact cacao din laptele cald.

cu geamul larg deschis, inca pe jumatate in hainele cu care am stat 12 ore. genul meu.

aman orice simt ca trebuie facut si imi teasuiesc mintea cu ganduri si randuri dintr-o carte deja citita unde apare chiar si numele meu.

liliacul a crapat de verde si simt. primavara.

picior peste picior pe calorifer si totusi caldura de afara imi ingheata degetele.

tipic.eu o sa fiu unicul caz care a murit inghetata vara. word!

intind un muschi nervos si gandesc ca psihologia masculina incepe sa ne copieze.

si imi imaginez deja apa fierbinte si hainele de 12 ore aruncate si inlocuite cu moale.

rece pentru dinica

sunt doua tipuri de oameni la metrou.cei care incalzesc bara cu mana si cei care o racesc.

eu sunt numarul doi. vara, iarna, fara exceptie. Dinica ar aprecia asta....

wanna dance?
yeah, sure.
i don't.
ahahahaa(check out postsecret.com)

in metrou sunt de obicei eu cu mine.niste muzica, un vant in fata si par ravasit.muzica este zidul dintre gandurile mele si ei.poate cateodata urmaresc cu privirea, poate cateodata rad singura.dar acolo toti suntem decat niste furnici.

primul care mi-a povestit despre the secret a fost razvan. momentul era bine ales, imediat dupa proces unde probabil am mintit ca nu trecuse pe rosu. nu sunt convinsa de nicio varianta pt ca eram absorbita de conversatie, probabil si el si deasta cred ca totusi a trecut pe rosu.still.zicea ca filmul asta i-a confirmat niste teorii pe care le avea si imi explica asta pasionat, din maini.
despre legea atractiei insa mie asta mi-a sunat divers in minte. era vorba despre un wishful thinking, cum ca daca gandesti happy thoughts ca in peter pan nu poti sa zbori dar atragi lucruri pozitive si asa iti implinesti vise. vizualizand efecte.
chestia ast mi-a suras si pt ca mie imi plac coincidentele si cred ca nu sunt ce par a fi ci noi atragem chestiile astea prin energia gandului. atragem oameni, momente, chiar obiecte.
pentru mine coincidentele sunt parte importanta din mine, din viata. sunt magnet.
si ele imi dau fiori si ma bucura.
coincidentele au inceput sa se tina lant din clasa a 10a cand el era cu totul coincident si sa capete forma fond si sens. de cele mai multe ori sensul il dau eu pentru ca asa imi place si pentru ca imi place sa cred ca asa e si ca totul are un continut esential "magic".
energia asta care fie la foc mic sau la foc mare ne da o directie.ultima coincidenta. daca intram in detalii de fizica quantica ramanem uimiti,va zic.asa.
ultima este data de kinder. ouale kinder. pasiune veche si dulce. dulce obsesie.am luat la munte 2 oua. unul a fost cu o masinuta din anii '50 altul cu GELU FRUMUSELU. pe hartiuta era un puzzle care iti spunea ca o iubeste pe ICA FRUMUSICA. am vrut sa o gasesc si pe ea dar nu am mai luat oua. ieri insa, am primit unul. ghici ce speram sa fie inauntru.ghici ce era. ICA. in plastic and rubber. acum ei formeaza un cuplu si ieri a fost un moment teribil de fericit.
fiorul coincidentei si bucuria...bucuria!
copilarii.
i feel sprrrringish
si ieri a fost dragobetele. unde sunt sutele de bloguri despre dragoste cum au fost de sf valentin?aiurea.

cu gandul

ma dor sinusurile atat de tare incat toata ziua m-am gandit la ciocolata in poezii. m-am apucat sa prezic aiurea si sa investesc armuri din bucatele de hartie pentru un fluture.
e o arsita in luna asta si totul e ca o padure de nori in moneda ei. si se aprind lumini si umbre arse se scurg pe ochii mei de parca albastrul nu ar fi cerneala si noaptea nu ar fi tot zi.
pictez transparent prin sufletul ars de tigara si ascult.
astea toate sunt numai fum si asteptare.

va recomand o carte. o gasiti la un anticariat din pasaj.
"eu et al." de tocilescu junior. 4lei. dar face mult mai mult.
este...un decupaj de aer de vara.
e adolescenta multa acolo...eu m-am gasit prin randuri.
poate...

valentine's e naspa

....pentru ca e comercial. atat. si pentru ca nu-mi place povestea. si pentru ca dragobetele imi pare mai tare, in its pagan springish way :P

ce-i spuneam NIKOSITEI mai devreme...

de fapt, barbatii sunt mai simpli decat crezi. all u need is practice. si sa va sarutati la prima intalnire e OK! nu e ca si cum v-ati arunca maine in pat.
si chiar de-ar fi. bai, chestiile merg prost cand e prea multa presiune ;)
reguli nu sunt, e un joc total lipsit de reguli, se bazeaza pe instinct toata treaba. si nici nu e asa de rau. unde ar mai fi surpriza daca ne-am seta pe reguli?
iubeste, sufera,iubeste iar. the one exista! chit ca il gasesti de-a gata, chit ca il misti cu gatul " "
fii sigura ca daca "te place" da, vrea sa ti-o traga. sa fim seriosi. ca asta implica si niste fluturasi in stomac, perfect!
dar de la atractie porneste totul. orice relatie. si usor usor indragosteala devine dragoste. sau dimpotriva, se termina. si ce?si guess what?
orice torment, orice emotie, lacrima etc...it's fuckin worth it!

prea se agita fetele. parerea mea. pe bune. parerea mea e ca tot ce conteaza e sa simti si sa faci ce simti. uitandu-ma in urma, o sa fac tot ce nu am apucat la vremea aia pt ca gandeam prea mult. si pentru ca vorbeam prea mult cu mine. pentru ca...daca macar o data am spune naibii in fata tot ce e de spus totul ar fi mai complicat decat era. si nu e nimic rau in asta...

cred ca

cred ca vreau sa spun ca viata de vitrina e chiar plictisitoare. credeam undeva in fundul canii de ceai ca o sa fie o pleznitura, o intindere de muschi dar am simtit un masaj cardiac. intens ce-i drept.
sa citesti despre tot si despre nimic, parerea lui si a lui contrazise pana la a ajunge inutil sa te mai intrebi ce cred altii.parerea ta taiata si mulata pe creierul tau numai si numai pentru un examen. pentru ca asa vrea "filosoful politicului" #$%@&
si, dupa ce asimilezi buretos si spongios materiile din creiere uleioase si rancede ale filosofiei, te pregatesti de un somn mental adanc. profund. pe naiba.
creierul, trezit si scuturat puternic din chilleala lui cotidiana te scuipa-n fata cu respect. si drept rasplata, zi, dar mai ales noapte, nu te mai lasa sa dormi. el gandeste. tresare, rade isteric si comploteaza impotriva ta.
autoritatea ta este inexistenta asupra lui dupa ce ai stors din lamaia craniana ultimul strop. aproape ca simti in piele luna de sesiune si fiecare examen iti aduce cadou un rid atat pe fata cat si, din fericire, in creier.
si acum, ce e de facut? cand esti teapan de piatra cum naiba poti sa ii ceri organismului sa se relaxeze? il bati usor pe umar si il rogi frumos? nu....stai linistit. timp de inca o saptamana, oriunde ai fi, orice ai face, ceva din incordarea ta o sa ramana.
si, normal, o sa-ti juri ca semestrul viitor o sa inveti dinainte de sesiune ca sa nu fie razboi dupa. chill...it ain't gonna happen and you know iiiiiiiiiiiiiit!

leapsa :)

leapsa. pagina 123. de la randul 6.
"ITS NOT HOW GOOD YOU ARE ITS HOW GOOD YOU WANT TO BE"
dadada am un self help book ft tare pe joburi creative. de paul arden.
are cam 127 de pagini cu totul inclusiv muuuulte poze tari asadar dau spre final si...
"the creative person has to have someone to sponsor his skill. and the client knows that the creative mind increases sales. the villain is not always the client. it is the fashion of the day that usually dictates the layout. be unfashionable. take risks."
...zice el :D

cert este ca...

au inceput sa ma oboseasca intrebarile aruncate ca o pastila in pahar.in generala m-am atasat de oameni care ma inconjoara si acum, unii mai aproape decat altii, in liceu m-am atasat de experiente si de emotii, doar cativa oameni mi s-au lipit de suflet.in schimb, in facultate, institutia batranicioasa in sine m-a facut sa vad 3 ani ca pe 3 zile si sa imi propun sa nu raman cu nostalgii. sunt oameni cu care o sa tin legatura, oameni pe care i-am ignorat si carora le-am parut intr-un fel etichetant cu care m-am obisnuit. dar ce e ca o moneda dintr-o tara pe care stii ca nu o sa o mai revezi si deci moneda isi pierde valoare si devine decat metal?varsta. si mi-e indiferent pentru ca si inauntru, si in afara, sunt tot eu. si ma regasesc mereu in oamenii mei vechi si noi, aceeasi. este ciudat cum in preajma unei nunti,a unei viitoare mirese totul se metamorfozeaza. oamenii sunt primavarateci si parca anticipeaza nepoti. asa cred eu. in rest, sa stai ore in preajma printeselor nu e lucru putin. si te face sa te gandesti la cei 21 de ani ca la o mica mostenire.

in coffee veritas

de ce crezi tu ca poti sa o cunosti "la o cafea".
de ce ar crede ea ca o sa vada prin tine.
oricum tot ce spui este o poveste despre cum te vezi peste ani si ani si nimic mai mult. ce a mai placut uneia. nu poti sa iti iesi din rama. si ea se alinta ca o pisica proasta si povesteste ce nu vede in oglinzi.
ce ai vrea sa auzi. ce a mai functionat cu altul.
in coffee veritas
imi place sa vorbesc cu tine despre femei pentru ca ai impresia ca stii femeile. tu de fapt iti stii femeile. si atat.
you can't buy me (with) a coffee.
nu beau altceva decat ceai si nici ala nu trebuie sa fie negru.
oricum, scenariul asta l-am mototolit deja de mult.

manifest anti generatia CICO (unii)

pentru cei care incearca sa ne priveasca de sus oricum. urcandu-se pe scari, urcand inca o treapta, sarind ca prostii.cei care ne numesc generatia sprite.frustratii care nu pot sa traiasca fara sa critice vantul care le sufla in ceafa. furtuna. tornada.astia care au cam cu 5 ani mai mult ca noi si ne critica plangand in pumni ca au de 5 ori mai putine posibilitati decat noi.cei pe care totusi i-a afectat comunismul si pentru care noul este o amenintare a linistii de perna.cei care incearca sa se arate stapani ai cunoasterii universale dobandite dintr-o carte. cei care vor sa se arate protectorii culturii si artei ignorand si criticand arta noua. arta devine arta prin recunoastere. si daca deja a fost recunoscuta, de ce va manifestati zgomotos si imbracati in gri ca sa nu va auda si vada nimeni? totul se schimba totul se metamorfozeaza si ei nu vad mersul lucrurilor.incearca sa se puna ca un betisor in fata unei avalanse de bolovani care culmea, nu cade, ci urca din ce in ce mai sus.sunt prea multi in generatia 25-30 care nu ca nu inteleg dar se fac ca nu inteleg pentru a putea critica in continuare fenomene care noua ne plac, care noua, intr-o anumita masura, ne fac bine.sunt cei care au uitat copilaria de la 15 ani cand i-a pleznit postmodernismul peste obraz.e timpul sa acceptati sau sa va ocupati timpul cu altceva. chiar si cand criticati, o faceti in soapta, cu lumina stinsa si atat. unde e miscarea asta de "revolutie" a generatiei voastre? a?punct.

care timp?

duminica tata mesterea la masina. era un oltcit. mama gatea cu geamul deschis ca toate mamele de atunci si mirosea frumos si intotdeauna mai inventa o prajitura. eu eram cu bicicleta cu copiii si descopeream cartierul pana unde realizam ca e ora 4. la 4 mama ne chema la masa pentru ca duminica ne trezeam la 12 si pranzul era intarziat. era frumos afara. erau zilele cand toti tatii isi spalau masinile in fata blocului cu furtunul lui nenea sile. ne descaltam, ne desosetam si ne balaceam in balti. duminica. mancam, stateam un pic in casa cu ei si ieseam din nou. seara tanti reli ne facea foc in fata scarii si noi strangeam hartii din gradina ca sa facem foc mai mare. asta pentru ca erau tantari si nu dadea nimeni cu solutii. era atata de cald ca totusi aveam nevoie de o bluza seara. si era atat de bine ca eram toti ca o familie si ieseau tatii si mamele la palavre si noi ne alergam si ne bagam in discutiile celor mari si totul era perfect.si toate astea la trecut. toti aveau timp. si grijile erau putine si eram ca o familie.

capsuni si iaurt in gene

undeva de unde de cand am uitat. printre degete si in jurul degetului mic te am in forma de covrig. ca un mar ca un par ca un fir de trandafir. ca un zambet de copil. ma ascund dupa siraguri de cuvinte transparente de ploi. in raspar vin revin in vin rotocoale de amintiri si agita furtuni in pahare de alcool. rasete si strigate taie prin parfum de fum de piele de migdala. portocala. decojita dezbraca si uitata. iti faci carari langa carari printre destine si uitari. prin amintiri de ceara. o chitara. acelasi refren. un desen pe banca din parc taiat adanc in suspin de lemn. nedemn. in sine in linii de gand si gene. prin perne de capsuni si iaurt.

wait watch

watching waiting where does the moon begin to end. silence enough to drive a man insane. watching waiting for any reason to end but still. i say what the heck. watching waiting for nothing more but nothing less but words. that circle in my head. watching waiting the stars to come up in the end. the sky's too crowded and mine just lacks some clouds. watching waiting for something that's too far behind and you could swear it's just round the corner. of your eye. watching waiting you read rise up your eyes and think. watch out for every thought left unknown. your own. watching waiting say it spit it you should've known time doesn't change a thing. absence does. and present is what presence makes it. watching waiting so here you are from all people have nothing to say about nothing more but nothing less than a bet's handwrite...

little things

i ruin silent moments
cuz silence ruins everything
and everything ruins the little things
and it's the little things...

ca ea

ea se maritase din singuratate. nu simtise niciodata nevoia si nici nu isi propusese sa iubeasca alt om decat pe mama si pe tata. stia ca nu este pregatita pentru viata si a facut teatru tocmai ca sa isi poata alege o masca. descoperind ca niciuna nu se potriveste, a inceput sa scrie. si sa scrie. si sa scrie. ca sa creeze una pentru chipul si asemanarea ei. si intr-o zi, cand mama i-a spus ca e timpul sa se marite, s-a maritat. cand tata i-a spus ca el nu e bun pentru ea, a divortat. se imbraca in negru pentru ca, zice ea, negru inseamna tot. desi crede ca stie tot despre om si lume si ca totul este compromis, nu vrea sa auda de moarte. se sperie. e atee si se sperie. cand a murit tata, a simtit ca ceva din ea a inviat. nu intelegea de ce. plangea pentru ca asa trebuia desi nu avea niciun reper. atunci a inceput sa poarte gri si cateodata chiar bleumarin. mama inca o suna sa stie cand ajunge acasa. are 50 de ani. spune ea, mama e tot ce i-a ramas. ea traieste pentru mama, uneori chiar prin ea. sau prin carti sau piese de teatru. clasice. traditionale. "da-spunea ea-teatru adevarat..."a incercat sa se imagineze odata ceva incitant...profesoara sau asa ceva, oricum, o intelectuala ca asa vrea mama, dar e prea obositor. plus ca, asa e ea, mai finuta. acum cateva zile a murit si mama si a inceput sa poarte roz. s-a indragostit de un om bun, un om cu minte ascutita, tot de 50 ca si ea...acum vrea sa se marite si sa calatoreasca prin lume. zice ea, acum nu ii mai spun mama si tata ce sa faca."da, iubitule, sigur ca o sa fac ostropel azi".ea se maritase din singuratate. nu simtise niciodata nevoia si nici nu isi propusese sa iubeasca alt om decat pe mama si pe tata.

see the dust

goana dupa vant. in vant. cand totul pare prea aproape prea aproape...prea departe de ce inca imi amintesc.sufla in griul diminetii praf de fluturi. trage ceatza adanca in piept. priveste circular linia orizontului de asfalt si paseste.este o noua zi. este o noua toamna. este o noua balta. este primul pas din dimineata.

dip deep

par mai mica decat sunt. sunt mai mica decat sunt.oglinda ma priveste cu ochii ei si gura vorbeste ca el. human puzzle. intersectie cu sens giratoriu.continuu.ma pliez pe fiecare consoana de nume din timp si tin, re-tin si de-tin amintiri. respir un aer ca o perna. aer umed, ce ar putea fi mestecat. m-arunc in pat si am impresia ca, desi eu si patul purtam culori diferite, suntem unul. sau una. ma port ca o manusa pentru suflet si ma fac ori bobarnac, ori pumn ori casa pentru gaze sedentare de suflet.ce viata slefuieste ascute mai tarziu. mai mult. mai mult.o lucrare mereu neterminata cu cucuiul noului colt.hei, this is not the day I ordered!...and dip it in some wine!...

printre degete

ma arunc in iarba ca intr-o mare de degete rasfirate.

dai din aripi

stii?teasezi turceste/copilareste si rezemat decevasau nupe zona fara covor a parchetuluisisimti.in momentulasta. perfectin caretunu faci nimic bunpentru societatecevaseintampla!si eu stau. si tu staiaiurea.nu e astenie.nu e nimic.e diferit.diferit e intotdeauna bine.nici macar nuasteptsa se intample ceva:)visezma panichez in scenariilemelesuntem doar buburuze.dam si noi dinaripicum putem.

in linii si puncte

candva vorbeam despre cum gandesc cipercile, despre cum soptesc albinele si cum creste branza in copaci. odata ascultam tropait de fluturi si unde de degete prin vant.undeva am dezgropat cutii cu franjuri de vise, am compus cuvinte din linii si puncte, am furat vorbe de pe buze. am dezbracat de pe o mana si de pe cealalta trecut din prezent. unde? cum? acum. acum am uitat norii de apa si vartejul de lut. cirese in triunghi sub un tac de biliard. nu am gonit. nu am cazut. nu am pierdut. sunt. candva am fost. candva uitam o parte din mine in copaci, respiram pe frunze si zburam pe firele de iarba.azi? si azi.

din carne

imaterial ca o sculptura din carne, aluneca prin propriile rotocoale de fum lansate din pipa razboiului cu nimicnicia.o umbra a tineretii cu cenusa in gand vorbeste verde despre mosteniri.un ritm batut din degete fragile de lut cu zambet complice in coltul gurii ascunse de spice de piper si sare crescute printre linii fine.energie acida stoarsa ca dintr-o lamaie ragusita indulcita de povesti din vremi trecute.